


Un lucru e cert.Iubirea ne face sa traim intens,sa ne schimbam,ne duce pe culmile fericirii.Vorba aia:"sa iubesti e lucru mare" ;))Cosmin e iubitelu meu.E sufletelu meu.E viata mea.E totul pentru mine.Ce simt pentru el nu se poate explica in cuvinte...E motivul pentru care ma trezesc dimineatza din pat si pentru care radiez zi de zi de fericire...Atunci cand ma tine in brate ma simt in siguranta,ma simt iubita,ma simt in al 9-lea cer..Atunci cand ma saruta simt ca vreau sa ii simt buzele all the time..Atunci cand ma priveste am fluturasi in stomac..& we really love each other...am trecut prin multe impreuna si am prins putere si mai multa dragoste ca sa fim impreuna si la bine si la rau si ca relatia noastra sa fie din ce in ce mai stransa.Pe 10 facem jumatate de an.Feels like 5 years...Neam atasat atat de mult unul de altul,si am ajuns sa ne iubim atat de mult,incat se simte ca si cum neam cunoaste de o viata intreaga si am fi impreuna de foarte mult timp,chiar si ani intregi.Avem o poveste de dragoste foarte frumoasa.Neam cunoscut la scoala.In clasa a 11-a nea amestecat toate clasele,A-ul,B-ul si C-ul,si am picat in clasa cu el.Am inceput sa stam in banca amandoi,sa iesim in fiecare pauza la tigara,si sa vorbim si sa radem mult;))si neam apropiat usor usor,neam sarutat dupa 2 saptamani dupa ce ne tineam de mana prin scoala,ne luam im brate in curtea scolii,si chestii care ma incitau.Mi se parea f fain ca ne apropiem in asa fel sa nu para o combinatie banala,ca toate celelalte.A fost ceva special...Ma face sa zambesc..Nici nu pot descrie cum ma face sa ma simt...Urmeaza sa se si mutam impreuna.Stiu ca alaturi de el,o sa fiu mai fericita ca niciodata.E un pas mare,stiu.Dar,credeti-ma.Merita.Un baiat ca el rar gasesti.Cosmin e fidel,atent la detalii,amuzant,romantic,dragutz,sincer si nu in ultimul rand foarte talentat si iubaretz.Are un talent de a desena si de a scrie poezii.Tin minte ca in clasa tot timpul imi placea sa ma uit cum deseneaza.Pur si simplu era foarte dragutz cand il vedeam cum era el concentrat acolo,si mai ales cum desena..desenele lui sunt superbe:Xsi-apoi,mi-a dedicat si mie cateva poezii..sunt foarte dragutze...Iubitelu meu defineste dragostea...:XEl e universul meu..He is the most important to me..Si il iubesc foarte foarte mult,cum nu am iubit si nu voi iubi niciodata pe altcineva.Felul meu de a fi,e un fel de a fi cu tine...!
P.S. Me is happy...Couse you are in my life...!Te iubesc...!






just perfect.banuiam ca o sa se ajunga aici.nu stiu cum am facut,sau ce am facut,sau daca eu am facut asa fel incat sa ajung singura singurica.Anca=cea mai buna prietena a mea.Mama.all those.not anymore.de ce?pentru ca am fost dezamagita.si miam bagat picioarele in tot.
Anca=ma mintit,tot timpul eu trebuie sa o caut,din cand in cand,cand nu are ce face si nu e ocupata,mai da si ea un semn,ma facut sa ma simt prost cu multe faze,nu ar renunta la ce face ea intrun moment in care e cu cineva undeva si are treaba,pe cand,eu oriunde as fi cu oricine,cand ma suna sau vrea sa ne vedem,nu conteaza cu cine sau unde sunt,las totul asa si merg.si tot eu mam racit.gresit.a dato in bara.si nu e vina mea.am incercat sa arat inseamna ceva pt mine prietenia asta.se pare ca nu a contat.se pare ca nu conteaza ca ma simt ca dracu ca am crezut ca suntem cele mai bune prietene,dar mam inselat.nu spun ca ea nu a facut niciodata nimic.nu.a facut.la trecut.dar s-a schimbat.mult.si its not really okey...Doamne,cate as fi facut pentru copchila asta.Cosmin stie foarte bine ca as fi fost in stare sa fac orice pentru ea.Pentru ca tineam foarte mult la ea,si la prietenia asta.Anca era punctul meu slab.Cand zicea cineva ceva de ea,incepeam sa fac ca toate chestiile.de ce,habar nu am.e ciudat,stiu.oricine vroia sa ma enerveze si stia ca anca e o persoana f imp pentru mine,de fapt cea mai importanta persoana pt mn,spunea de ea.in schimb,ea nu ar fi facut la fel.de fapt nu a facut nici pe departe la fel.bine,nu aveam asteptarea asta de la ea,dar macar sa nu ma fi mintit,sa ma fi cautat si ea pe mine macar jumate cat am cauatato eu pe ea,sau sasi fi facut macar jumate din timp sa ne vedem cat timp era altcundeva si cu altcineva,cat am facut eu.si mereu imi repetam:"Anca e cea mai buna prietena a mea..unica mea prietena..i need her.."well,asa cum eu am nevoie de ea,asa si ea are nevoie de mine,deci balanta e undeva la mijloc,doar ca ei nu ii place sa arate prea mult.sau poate ca nu are ce arata..daca considera ca sunt o pers importanta pentru ea,nu se intamplau toate cacaturile care sau intamplat.da,omu mai greseste.ca nimeni nu-i perfect.dar una e sa gresesti si sa inveti din greseli,sa recunosti ca ai gresit,si sa nu o mai repeti,si alta e ca nici macar sa nu recunosti,ba mai mult,sa le tot repeti.asa,niciodata nu o sa faci nimic in viata.o sa pierzi persoane dragi,care chiar ar fi facut totul pentru tine,de care nu gasesti la orice colt de strada.imi pare rau,dar e prea mult pentru mine..& i'm done...
Mama.o femeie dezechilibrata mintal.are probleme grave.nu ai cu cine.nu ai cum sa te intelegi cu ea.tre sa fii extraterestru sa poti sa te intelegi cu ea.imi face si ea nervii terci cu toate cacaturile posibile,si uneori chiar nu o mai suport.dar incerc sa o ignor,spre binele meu.nu am de gand sa sfarsesc intro casa de nebuni,intre 4 pereti albi,indopata cu sedative,cu nervii la pamant din cauza unui parinte retardat.
De ce spun toate astea acum si aici?pentru ca mam saturat.am incercat,frate.am incercat sa fiu amabila,am incercat sa fiu buna si ingaduitoare,am incercat sa fac oricemi sta in putere sa fie bine,sa nu ma cert,de fapt leam incercat pe toate.se pare ca nu a contat asta.un fapt bun nu e observat si aprecitat.numai unul prin de rautate.de ce?pentru ca asa suntem obijnuiti.asa ni se pare normal.daca s-ar intampla invers lucrurile,ni s-ar mai fi parut normal?nu.logic ca nu.pentru ca asa e omu.plin de rautate,invidie,dezinteres si a i don't give a shit thing.am fost dezamagita prea mult ca sa nu imi bag picioru in tot si in toate.mam saturat.nu mor eu acum fara anka.cum ea nu a stiut sa aprecieze ce i sa oferit,asa mi se rupe si mie de acum in colo.ei ia pasat cand eu ma agitam ca proasta sa fac cumva sami fie si mie bine,dar si ei?nu.ei,uite ca sa intors roata.tot timpul se va intoarce.acum nu ramane nimic altceva de facut decat sa ma concentrez asupra viitorului si sami vad de treaba mea.nu mai am incredere in absolut nimeni.si nici ca o sa mai am.pentru ca m-am tepuit,si numi mai trebe si a 2-a oara.e randu meu sa fiu o scorpie.leaving all this behind for a fresh new start...!pentru ca prietenia e ca un trandafir negru.life is like a poison.
P.S. I really don't give a shit!!
E greu sa traiesti in casa cu un om mai putin normal..E greu sa supravietuiesti.Pentru ca la un moment dat,o iei si tu razna.Asa numita mama,care trebuia sami fie prietena,trebuia sa ma sustina in orice si sa ma inteleaga,si incerce sa ma apropie mai mult de ea,nici de cum sa ma intoarca impotriva ei,trebuia sa se comporte ca o mama..face tocmai contrariu.
Am incercat sa spun toturor persoanelor care ma sunosc ca e madly crazy,dar se punea problema ceva de genu:" C'mon,nu poate fi atat de rau..".nu.e un cosmar sa stai cu ea in casa.nu poti.pur si simplu sa nu poti.sa nu fie deacord cu nimic din ce faci.niciodata nu e recunoscatoare,niciodata nu e multumita,pedesupra,in loc sa ma scoata ea din problema,ma baga si mai mult in kkt,si imi face ea probleme,sa fie sigura ca nu duc lipsa..Sa spuna tot felu de lucruri neadevarate in fata tuturor,lucruri jenante,penibile si fara nici o logica.Sa te faca de ras in fata celor mai importante persoane din viata ta..sa le faca si lor probleme..gen,sa mearga aks la prietenu tau la ora 1 jumate noaptea,bineinteles,dupa tine,ca ea sufera de plictiseala acuta si de nebagare in seama in ultim stagiu.Sa simti ca vrei sa o strangi de gat si ca nu mai poti..
Sa incerce sa ia decizii in locul tau..daca nu faci cum vrea ea,nu e bine.Doar cum zice ea e bine.Nu.Eu nu am sa mai stau sa suport prea mult toate astea..Nu e deacord cu relatia mea cu Cosmin..Numi pasa doar daca nu era deacord,dar mai cauta si hara si scandal,sa fie sigugura ca nu o sa mearga relatia.Ba nu!Ba din contra.o sa mearga!numai asa sa crape de ciuda. o sa fim puternici,si o sa trecem peste tot,impreuna!pentru ca ne iubim..si asta e ce conteaza cel mai mult..!


Un sondaj recent a avut ca subiect:Ce il face pe om fericit?Raspunsul oamenilor a fost... neasteptat.Toti se asteptau sa gasesasca raspunsuri precum succes,bogatie,implinire profesionala,frumusete.Ei bine,concluzia sondajului a fost relatiile.Nimic nu poate satisface si implini inima umana mai mult decat relatiile ce ceilalti.De ce?Pentru ca doar cand avem legaturi cu ceilalti oameni,ne sunt implinite nevoile cele mai profunde.Fie ca ne place sau nu,toti avem nevoie unul de celalalt.Avem nevoie de prieteni,de afectiune,de dragoste.Acestea nu constituie niste obtiuni,ci sunt nevoi fara de care nu putem trai.
Dar care ne sunt prietenii adevarati?De ce spunem despre cineva ca este un prieten bun?Stim prea bine cu totii ca unii "prieteni" ne sunt alaturi cand este soare,dar dispar odata cu norii.
Toti stim ca prietenii buni sunt putini.Ei sunt fie prieteni de drum,fie prieteni de inima.
Prietenii de drum raman doar o vreme in viata noastra.Putem avea un prieten bun in timpul liceului sau intr-un anumit moment din viata,dupa care pornim fiecare pe drumul lui si cu timpul prietenia noastra ajunge la sfarsit.Astfel de prietenii sunt menite a fi tranzitorii.Nu se intampla astfel din cauza dezinteresului,ci doar pentru ca drumul nostru impreuna s-a sfarsit.Nu sunt prietenii ratate,ci sunt tot atat de necesare si doamne de ar fi cultivate ca si prieteniile de-o viata.De fapt,nici nu putem supravietui fara ele,caci tocmai prietenii pe care ii intalnim pe drumul vietii ne fac calatoria mai placuta.
Prietenii de inima sunt si prietenii cei mai buni.Ei ne cunosc atat pe noi,cat si familia noastra;ne cunosc poate mai bine decat ne cunoastem noi insine.Ne sunt alaturi si la bine si la rau,ne umplu viata de bucurii.Nici nu putem exprima in cuvinte tot ce inseamna ei pentru noi!De obicei cand intalnim o persoana,ne dam seama daca seamana cu noi si cam are aceleasi interese ca si noi si legam o relatie.Poate ca la inceput nu ne dedicam acestei relatii,dar daruirea noastra creste treptat.Daca ne analizam o astfel de prietenie,putem vedea cum a devenit pas cu pas tot mai atasati fata de prietenul nostru.Nu am facut vreun juramant,ci doar am investit mai in relatia noastra.Aceasta este povestea unei prietenii de inima.Astfel de oameni fac parte din viata noastra tot asa cum face sangele din inima noastra.
Dar cum putem gasi prieteni adevarati?
Prietenia este ca o conversatie lunga.Capacitatea de a intretine a conversatie buna si lunga cu cineva este un semn promitator ca se poate inchega o prietenie.Este esential sa putem purta o discutie serioasa cu cineva.Aceasta necesita doua lucruri:sa avem o ureche dispusa sa asculte si sa fim dispusi sa-l lasam pe celalalt sa descopere cine suntem.